joi, 26 ianuarie 2017

Nick KOUMALATSOS



Nick KOUMALATSOS

*Traducerea textului s-a facut cu Google Traducere si este de foarte slaba calitate
*Redactarea textului : Gy Sixray Nica


Nick a crescut in Florida ,fiind adeseori certat cu legea. Dar a gasit putera ca dupa anii turbulenti din adolescenta sa-si schimbe viata si sa se alature Marine Corps
In anul 2007 fiind transferat in Unitatea de operatiuni speciale a Marinei a desfasurat 7 operatiuni sub acoperire in intreaga lume,inclusiv in Asia de sud-est,Irak si
Afganistan. Desi a activat 12 ani in serviciul militar ,desfasurand misiuni dintre cele mai periculoase,nu a fost ranit,
Dupa ce a parasit Marina ,Nick cu abilitatile sale unice si foarte bine antrenat si-a gasit de lucru efectuand operatiuni de informati pentru Departamentul de aparare in
sprijinul operatiei Enduring Freedom din Afganistan. Dupa ce a renuntat la misiunile periculoase si imprevizibile Nick si-a oferit serviciile ca lider in executarea unor
expediti .Folosindusi abilitatile in supravietuire a protejat oameni de stiinta in misiuni importante din medii foarte periculoase.Atunci cand este in misiuni isi ia rolul in
serios .Este deosebit de exigent si nu tolereaza nici o abatere de la cele stabilite.Cere tuturor sa se supuna neconditionat ordinelor sale .Este vazut cu banderina sa
ca amintire a zilelor din Marine Corps.Isi pastreaza clienti in perfecta siguranta in ciuda pericolelor din jur.
Nick este un familist convins,dedicat educarii celor doua fice ale sale.Lucreaza si ca director de proiect pentru Raider Gallantfew,organizatie non-profit ce ofera sfaturi
marinarilor plecati din serviciul militar.


Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/trailblazers/bios/nick-koumalatsos/

miercuri, 25 ianuarie 2017

Jeff Zausch


Jeff Zausch
*Traducerea s-a facut cu Google Traducere si este de slaba calitate
*Redactarea text-ului :Gy Sixray Nica

         -*-

Este un maestru al mediilor extreme.Indiferent daca acestea se numesc:desert,mediu alpin,arctic sau  tropical .Isi impinge peste limite posibilitatile fizice si psihice.
Jeff s-a nascut in muntii din Idaho.Si-a dezvoltat dragostea si respectul pentru natura.A petrecut nenumarate ore in munti,traind in mijlocul naturi,urmand traditiile familiei sale 
 de vanatori.Este un tracker expert,vanator si trapper.Jeff a escaladat cele mai inalte varfuri  din nord-vestul Statelor Unite.Fie ca vanator sau alpinist  si-a perfectionat 
cunostinele si abilitatile necesare supravietuirii in cele mai extreme medii.

Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/dual-survival/bios/jeff-zausch/

Shaun Keilen



Shaun Keilen

*Traducerea s-a facut cu Google Traducere,fiind de slaba calitate
*Redactarea text-ului - Gy Sixray Nica

Este cel mai tanar dintr-o familie cu cinci copii.Ca adolescent a contractat o boala rara -Sindromul Guillain-Barre care i-a atacat sistemul nervos.Shaun a fost determinat sa recupereze timpul pierdut. si sa-si dovedeasca ca a facut o recuperare completa ,asa ca s-a inrolat in Marina..A dorit sa ajunga la cel mai inalt nivel fapt ce l-a facut sa se alature Trupelor speciale SEAl,specializanduse ca medic de lupta in Orientul Mijlociu.Tot aici si-a perfectionat abilitatile in operatiuni de extragere rapida.Shaun este impulsiv..Vrea sa fie primul atunci cand este intr-o misiune,ii place sa detina controlul asupra situatiilor limita .El poarta in permanenta o esarfa rosie ,shemagh ,ce reprezinta o marca comerciala .Atunci cand este acasa in Minnesota ,el isi petrece timpul alaturi de cei cinci copii


Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/trailblazers/bios/shaun-keilen/

luni, 16 ianuarie 2017

Traversarea unui curs de apa

Traversarea unui curs de apa

Sute de accidente se petrec în fiecare an, în toată lumea, cu ocazia traversării prin vadul
râurilor mari. Sau cu ocazia mersului prin apă.
Întreabă-te totdeauna: este oare obligatorie traversarea acestui râu prin vad? Nu există altă
soluţie, un pod?
Dacă răspunsul este NU, acţionează ca şi cum ai fi deja în primejdie.
Mai ales când sunt şi alte motive de îngrijorare sau pericole care te ameninţă.
Când? întreabă-te: oare nivelul apei va creşte sau va scădea în perioada următoare? Dacă în
regiune sunt inundaţii, sau dacă pe apă plutesc tot felul de obiecte şi resturi mari - riscul este atât de
mare încât nu ai voie să intri în apă. Amână traversarea.
Dar dacă râul are nivelul normal şi sunt semne că vine ploaia, atunci treci repede pe malul
celălalt. Atenţie: râurile scurte şi cu panta mare se pot umfla sau pot scădea repede; cele late şi cu panta
mică îşi variază nivelul foarte încet.
Pe unde? Este o problema de importanţă vitală. Cel mai important factor din punctul de vedere
al siguranţei de trecere este locul. Timpul consumat pentru alegerea locului de trecere, a vadului optim,
nu este timp pierdut. Caută:
a) Maluri joase, degajate. Acestea oferă loc suficient pentru odihnă şi recuperare - dacă vei da
de bucluc;
b) Vadul, fundul râului, să fie tare, neted, fără obstacole;
c) Zona să nu aibă buşteni înţepeniţi, vârtejuri, stânci sau alte primejdii -atât în porţiunea
traversării, cât şi în zona mai la vale de ea;
d) Curentul apei să fie cât mai slab. Deci alege o zonă de albie lată. Sau acolo unde râul curge
prin mai multe braţe;
e) Adâncimea cât mai mică. S-ar putea să ai de înotat.
Cum? Ca să nu-ţi fie frig păstrează ceva haine pe tine, dar să nu fie largi. Umblă încălţat
pentru a putea călca şi avea priză pe bolovani, pietre ascuţite sau în găuri. Poartă rucsacul în spate - te
ajută la stabilitate şi echilibru - iar dacă lucrurile dinăuntru sunt dibaci aranjate, pot avea şi un efect
ajutător de plutire - dacă te împiedici şi cazi. Dar pregăteşte-i curelele ca să-l poţi scoate uşor, dacă vei
cădea sub el şi nu te mai poţi ridica.
Când traversezi înot, nu purta rucsacul în spate. Nu merge contra curentului.
Nu trece dacă e frig, ceaţă, sau dacă apa e prea rece.
Adaptează următoarele metode la situaţia în care te afli:
- Traversarea individuală simplă. Mergi perpendicular pe maluri, cu faţa spre malul ţintă, cu
paşi mici, târând talpa pe fundul apei. Sprijină-te de stâncile ieşite deasupra apei sau aflate puţin sub
oglinda ei. Când curentul este foarte puternic, deplasează-te cu faţa spre vale, traversând spre malul
opus într-o direcţie diagonală; pentru asta ai însă nevoie de spaţiu suficient pentru mişcare.
- Traversarea individuală cu sprijin pe o prăjină zdravănă, pe post de al treilea picior. Înfige
capătul prăjinii ceva mai în faţă şi mai în amonte de tine pe fundul râului, apoi ţine-te de ea şi mergi
până dincolo de punctul de sprijin. Şi repetă. Curentul va apăsa prăjina în jos.
- Traversarea în grup: dacă grupul are şipersoane mai slabe sau mai neajutorate, încrucişaţi
coatele şi formaţi un rând cu persoana mai slabă la mijloc. Sau mai bine, formaţi un şir de oameni
solidarizaţi atât prin încrucişarea braţelor, cât şi printr-o prăjină ţinută de toată lumea (fig. 13.14).
Persoana mai slabă este la mijlocul şirului, cea mai tare este la capătul dinspre deal, în amonte.
Traversarea se face diagonal spre vale, nu perpendicular pe maluri. Dacă persoana mai slabă alunecă,
cade, se împiedică sau leşină, celelalte o susţin.


Cun te salvezi cu ajutorul saniei

Cum te salvezi cu ajutorul saniei

Cea mai bună soluţie pentru trasul săniei este o singură funie, de care sunt legate bucle în care
îşi bagă umărul cei care participă la corvoadă. Pe zăpadă e mai bine ca tot şirul de oameni să calce pe
urmele vârfului de coloană, deschizătorul de drum. În schimb, pe gheaţă sau pe o suprafaţă alunecoasă
este bine să fie mai multe funii de tragere, câte una pentru fiecare om. În felul acesta fiecare participant
va merge şi va călca pe altă suprafaţă, poate mai sigură.
Funia unică de tragere nu se leagă direct de sanie, ci de mijlocul unui ham (bucată scurtă de
frânghie, ale cărei capete sunt legate de capetele tălpilor săniei).
Pentru mersul pe un câmp sau coborârea unei pante cu zăpadă netedă, se poate improviza o
sanie mică, pentru o persoană, dintr-o prelată pliată, un coviltir sau un sac de plastic.
După ce ai tras cu greu sania să urci dealul nu te arunca în goană la vale. Aşază-te călare pe
sanie, cu labele apăsate pe sol şi ţine-te de funia de tracţiune legată de capul săniei. Frânarea se face
apăsând călcâiele în zăpadă şi ridicând capul săniei.
Alege un drum uşor şi neted până jos - departe de copacii printre care greu te strecori cu sania
- şi frânează mereu.


duminică, 15 ianuarie 2017

Mersul pe jos pentru a putea sa te salvezi



Mersul pe jos pentru a putea sa te salvezi

Înainte de a părăsi epava avionului sau a maşinii, construieşte lângă ea un semn, o săgeată
mare şi vizibilă de la înălţime, care să arate unui eventual avion de salvare direcţia spre care ai plecat.
La început mergi foarte încet. Dacă apar semne de băşici la tălpi, opreşte-te şi tratează-le . Măreşte viteza treptat. Încearcă să umbli cu un mers, o călcătură care nu produce băşici.
Dacă poţi, evită văile adânci, prăpăstiile, stâncile, pereţii, desişurile, mlaştinile, chiar dacă prin ocolirea
lor lungeşti mult drumul. La urcuş mergi în zig-zag.
Umblaţi în coloană, în şir indian. Nu vă înghesuiţi (interval 2-3 m), nu vă întreceţi. Staţi
împreună. Pe teren sau pe pante întinse, netede, la şes, coloana va fi condusă de persoana cea mai slabă.
Pe teren accidentat în frunte merge un om zdravăn, experimentat (capul, deschizătorul de drum).
Persoana de la sfârşitul coloanei, (încheietorul grupului) are grijă să nu rămână nimeni în urmă.
Dacă unul se opreşte, toţi ceilalţi vor face la fel.
Unu - doi membri ai grupului (numai adulţi!) pot fi lăsaţi să o ia mai repede înainte ca să
deschidă drumul, să recunoască traseul şi să pregătească tabăra. Ei vor lăsa pe drum, marcaje vizibile,
convenite. Dar atenţie să nu-i pierdeţi şi să nu vă pierdeţi!
Pauzele - se fac atunci când este nevoie de ele, NU la anumite intervale de timp prestabilite.
Totuşi, opririle prea dese sunt contraproductive. Încearcă să parcurgi distanţe cât mai mari într-un ritm
constant, convenabil. Orientativ se recomandă pauze de 5-10 minute la fiecare oră sau după fiecare 300
m diferenţă de nivel.
Ceaţa - înşeală simţul de orientare şi echilibru (te face să te învârti într-un cerc, în general cu
deviere spre dreapta); falsifică aprecierea distanţelor şi mărimii pantelor; deformează sau chiar face
imposibilă determinarea direcţiei zgomotelor; anulează senzaţia de mişcare, de urcare sau de coborâre a
pantelor.
În ceaţă mergi pe linia de creastă, mai ales la urcuş, pentru a ajunge în puncte înalte,
dominante, de unde te poţi orienta cu ajutorul celorlalte procedee; sau mergi pe firul văilor, care duc d
regulă la un izvor, un pârâiaş, o casă, o cabană, o stână etc. Poţi folosi potecile de om sau de animale.
Nu merge însă prin pădure, sau de-a curmezişul pantelor sau înălţimilor.
Dar în întuneric, pe ceaţă, pe viscol sau vijelie - mai bine NU înainta. Opreşte-te şi
adăposteşte-te imediat
Termină totdeauna devreme etapa zilnică de mers, ca să poţi pregăti tabăra înainte de lăsarea
întunericului.
Când treci peste sau prin zone mocirloase, cu gheaţă, pe teren cu suprafaţa instabilă, ia la tine
o prăjină. Dacă începi să te scufunzi, întinde-te orizontal, rosto-goleşte-te şi târăşte-te ţinând prăjina
transversal sub umeri sau piept, ca să ajungi la mal. Nu te speria, nu face mişcări violente.
În timpul călătoriei mănâncă ; bea ; fii vesel: cântă.
Dacă faci turism cu cortul (dar nu numai): seara, prima urgenţă e ridicarea cortului (pentru
cazul în care se strică vremea sau năvălesc insectele). Când ajungi la locul de popas şi goleşti rucsacul:
- aşează lanterna la îndemână;
- aşează separat alimentele şi vesela;
- pune la îndemână un pulovăr sau un hanorac.
Pentru refacerea organismului, mănâncă cât mai repede după efort (în max o oră). Aprinde
focul sau soba pe un loc orizontal, ferit de vânt, departe de obiectele care pot lua foc: cort, iarbă uscată
etc.
Înainte de culcare:
- pune lanterna, hârtia igienică, prosopul într-un loc cunoscut, uşor accesibil;
- securizează cortul: scoate din el orice obiect mirositor (alimente, pasta de dinţi, săpunul,
hainele îmbibate cu sudoare etc.) şi atârnă-le cât mai sus;
- goleşte rucsacul, lasă deschise toate buzunarele ori clapele şi agaţă-1 cât mai sus (animalele
curioase să vadă ce-i înăuntrul buzunarelor nu vor mai roade pânza, dacă ele sunt deschise);
- pregăteşte de cu seara apa pentru dimineaţă, ca să poţi pleca cât mai repede;
- nu deranja vecinii de camping; nu face gălăgie, nu asculta muzică după apusul soarelui;
- stai puţin şi admiră cerul înstelat, mulţumeşte lui Dumnezeu că eşti viu şi sănătos.
Marşul pe jos se poate desfăşura:
Prin regiunile polare: cum ar fi Arctica, Antarctica, zonele nordice din Alaska, Canada,
Groenlanda, Islanda, Scandinavia, nordul Rusiei; zonele de mare altitudine pot fi şi ele considerate
polare.
Temperatura ajunge iarna la - 40°... - 80°C. Vântul violent poate sufla şi ridica zăpada la 30 m
înălţime. Un vânt de 32 Km/h coboară termometrul de la -14°C (în aer liniştit) la -34°C. La solstiţiu, în
mijlocul iernii, la amiază poate fi complet întuneric, dar vara, ziua durează 24 h.
Frigul blochează mintea (din cauza încetinirii şi slăbirii circulaţiei sanguine). Fă-ţi un plan
repede, cât încă mai eşti cald şi gândeşti coerent.
Salvează echipamentul din epava avionului sau a navei imediat ce dispare pericolul de foc
care urmează după prăbuşire, aterizarea forţată sau naufragiu. Dacă e frig puternic, scurge uleiul sau
motorina pe sol, înainte de a îngheţa în baia motorului sau în rezervor. Benzina cu cifra octanică
ridicată (de avion) nu îngheaţă, poate fi lăsată în rezervor. Scoate acumulatorul şi depozitează-1 la
căldură. Organizează şi verifică: hainele, adăpostul şi focul.
* Când stai - adăposteşte-te: nu sta în bătaia vântului! Caută un adăpost natural pe care să-l
îmbunătăţeşti. Evită locurile în care adăpostul sau chiar tu ai putea fi îngropat de o alunecare sau de o
avalanşă de zăpadă ori pietre. Nu face adăpostul lângă apă - unde stau musca neagră, ţânţarul şi tăunul.
Apără-te de insecte -
Pentru a păstra căldură în adăpost şi în corp:
- Păstrează curăţenia: murdăria şi grăsimea blochează spaţiile termoizolante
cu aer.
- Evită supraîncălzirea: ventilează-te!
- Nu purta hainele strânse pe corp: lasă aerul să circule!
- Păstrează hainele uscate: pe dinafară şi pe dinăuntru!
În timp ce aştepţi salvatorii, pregăteşte materialele şi echipamentul
* Aprinde un foc deşi combustibilul se găseşte mai greu: lemne plutitoare; untură de focă sau
de pasăre; din epavă.
În tundră găseşti sălcii, tufişuri de mesteacăn sau jnepeni. Uneori găseşti casiope - o plant
întinsă pe sol, cu frunze mici şi flori albe ca de lăcrămioară. Conţine multă răşină şi arde chiar udă.
* Apa: vara găseşti apă destulă. Chiar dacă băltoaca pare murdară, maro şi are gust sălciu,
plantele care cresc în ea o menţin potabilă. Dacă ai dubii, fierbe-o.
Iarna topeşte gheaţa şi zăpada. Nu mânca gheaţă sfărâmată, poate să-ţi rănească gura şi să te
deshidrateze.
* Igiena: principalele pericole sunt degeraturile, îngheţul (hipotermia) şi orbirea (temporară).
Prea buna etanşare a adăpostului poate duce la asfixierea cu oxid de carbon.
Frigul moleşeşte gândirea. Menţine-te activ şi vigilent, dar evită oboseala şi păstrează-ţi
energia pentru treburile utile şi urgente. Dormi cât mai mult poţi -nu vei îngheţa în somn, decât dacă
eşti atât de obosit încât nu poţi reface căldura pe care o pierzi către aerul înconjurător. Mişcă şi masează
degetele de la mâini şi de la picioare, urechile. la măsuri de prevenire a degeraturilor. Nu pune gaz sau
ulei pe piele - îngheaţă imediat şi distruge pielea.
Ai grijă să nu amâni defecarea - altfel apare constipaţia (periculoasă). Încearcă s-o termini
înainte de ieşirea planificată din adăpost - cu această ocazie vei evacua şi gunoaiele.
* îmbrăcămintea: gerul puternic provoacă în câteva minute degerarea oricărei părţi de corp
descoperite. Deci acoperă complet tot corpul. Poartă o glugă care se strânge cu şiret; tivul de blană
împiedică respiraţia să îngheţe pe faţă şi să rănească pielea. Dacă hainele nu au şireturi, leagă cu o
sfoară manşetele de la mâneci şi de la pantaloni, ori bagă-le în mănuşi, ciorapi sau în ghete, spre a evita
pierderea de căldură. Dacă transpiri, lărgeşte gulerul şi manşetele, eventual dezbracă un strat de haine.
* Skiurile pot fi improvizate din lemn sau metal (bucăţi din vehicul) şi vor avea lăţimea aprox
15 cm şi lungimea maxim 1 m. Beţele de ski se pot face din crengi.
* Rachete pentru zăpadă: Pe zăpadă bătută, veche, se merge excelent cu skiurile, dar pe
zăpada afânată, proaspătă, sunt mai bune rachetele de zăpadă (inventate de eschimoşi). Când păşeşti cu
racheta, menţine-o cât mai paralelă cu suprafaţa zăpezii, deci ridică fiecare picior fără a înclina laba.
* Cum se confectxionează o rachetă: dintr-o creangă sau o tulpină lungă de brad tânăr (verde),
molid sau salcie se face o buclă, iar capetele se leagă bine împreună . Apoi se leagă
traversele şi se împleteşte plasa. Sau, se pot folosi bucăţi de ţeava, scândură sau plasă de sârmă - orice
material care ar putea asigura mărirea suprafeţei de călcare şi apăsare a tălpii pe zăpadă. Racheta va fi
cât mai uşoară, nu cât mai solidă. Înjghebează din crengi o zonă centrală mai rigidă, de care îţi legi
încălţămintea.

vineri, 13 ianuarie 2017

Igiena in supravietuire



Igiena in supravietuire

In tabără trebuie impusă şi păstrată o igienă drastică. Orice delăsare înseamnă boală.
Latrina va fi amplasată mai jos decât nivelul taberei, departe de sursa de apă. Apa de băut se
va lua dintr-un loc anume. Nimeni nu se va spăla mai sus de el. Locul de spălare pentru corp şi rufe va
fi mai jos, iar locul unde se spală vasele de bucătărie - şi mai jos.
Latrina şi groapa de gunoi vor fi aşezate cât mai departe de tabără şi de sursa de apă,
preferabil încotro bate vântul, dar nu atât de departe încât să deranjeze. Amenajează o potecă până la
ele.
Latrina se amenajează chiar şi pentru un singur supravieţuitor. Nu risipi dezinfectantul pentru
latrină, ci acoperă fecalele cu pământ. Dacă latrina începe să miroase, amenajează sau sapă alta nouă.
Acoperă latrina veche cu pământ şi aprinde un foc bun deasupra ei.
Latrina tip tranşeu este un şanţ cu adâncimea cam de 1,25 m. şi lăţimea de 0,5 m. Înalţă
malurile cu buturugi, pietre sau pământ până la nivelul scaunului. Umple golurile. Aşează deasupra
câteva lemne, lăsând liber un spaţiu pentru utilizare. Presară cenuşă peste lemne, ca să etanşezi golurile
şi să îndepărtezi muştele. Gaura latrinei se acoperă contra muştelor cu un capac din lemn, o piatră lată
sau o frunză mare ancorată cu pietre, care va fi folosit în permanenţă.
Pişoarul poate fi o groapă de aprox 60 cm. adâncime, umplută pe 3/4 cu pietre mari şi
deasupra cu un strat de pământ în care se înfige o pâlnie făcută din coajă de copac.
Crematoriul - toate gunoaiele trebuie arse, de exemplu în zona latrinei. Ce nu arde se
îngroapă.
Un regim alimentar sănătos te fereşte de boli, infecţii, chiar de insecte. Spală-te, fă baie zilnic,
iar dacă nu poţi, măcar spală-te des pe mâini.
Săpunul - spălarea excesivă cu săpun face pielea mai sensibilă, permeabilă la apă şi la
microbi. Dar săpunul este un dezinfectant mai bun decât multe alte substanţe (de exemplu tinctură de
iod) care pe lângă microbi, distrug şi pielea. Săpunul este ideal pentru spălarea mâinilor înainte de
acordarea primului ajutor. Păstrează totdeauna o rezervă pentru acest scop.
Săpunul se fabrică din grăsimi şi o bază (alcaliu) - cenuşă de lemn sau iarbă de mare - sau prin
fierberea cojii interioare de pin. Un conţinut prea mare de cenuşă usucă şi răneşte pielea. Grăsimea
poate fi vegetală sau animală, nu însă minerală. Cenuşa de lemn sau iarbă de mare este o bază, un
alcaliu. Cum se procedează: spală cenuşa, apoi o fierbi împreună cu grăsimea la foc mic, până se
evaporă excesul de apă. Lasă să se răcească. Săpunul astfel obţinut nu este dezinfectant. Pentru aceasta
trebuie adăugată rădăcină de hrean sau răşină de pin.
Reguli de purtare: Fii ordonat şi curat; agaţă toată vesela pe crengi sau cârlige. Nu lăsa focul
să ardă nesupravegheat. Ţine hainele şi echipamentul într-un loc unde nu se pot umezi, nici aprinde.
Proviziile de hrană se păstrează acoperite, ridicate de la sol. Pune capacul la loc imediat ce ai scos ceva
dintr-o cutie.
Vânatul nu se curăţă în tabără; goleşte-1 de sânge, scoate-i măruntaiele, jupoaie-1 acolo unde
l-ai prins (ca să atragi alt vânat).
Dacă faci drumeţie: orice animal, mic sau mare, e interesat de alimentele tale. Când nu le cari,
păstrează-le agăţate într-un copac sau în alt loc înalt. Caută locul potrivit cât e lumină. Păstrează
curăţenie în jurul cortului sau al taberei. Nu da nimic de mâncare unui animal sălbatic, oricât ar fi de
mic şi de simpatic. Îi faci un mare rău dacă îl dezveţi să caute singur hrană proaspătă şi îl înveţi să se
hrănească cu resturi, gunoaie şi hoituri.

Ce sa nu bei cand iti este sete



Ce sa nu bei cand iti este sete.

Omul lipsit de apă face orice ca să bea. Înnebunit de sete, el poate ajunge să înghită chiar
benzină, lichid antigel din radiatorul maşinii sau apă de mare. Chiar dacă ai la îndemână lichide ce par
bune de băut, stăpâneşte-te şi nu te repezi să bei orice!
Reguli de bază:
- Nu bea apa cu miros sau gust rău; cea în care sunt cadavre, sau din apropierea lor; cea
acoperită cu o pojghiţă uleioasă sau lăptoasă.
- Pe cât posibil nu bea decât apă fiartă, dezinfectată, filtrată.
- Nu bea cu înghiţituri mari. După o lipsă mai îndelungată de apă, la început bea câte puţin.
NU bea apă de mare - deşi ispita va creşte şi tot creşte. Oricâte sfaturi sau informaţii ar fi
primit, naufragiatul chinuit de sete începe să gândească tot felul de năzbâtii: poate că el este altfel decât
ceilalţi oameni, poate nu va păţi nimic dacă bea apă sărată. Doar şi alţii au băut tot felul de lichide - şi
au supravieţuit. Şi la urma urmelor, fie ce-o fi ... şi bea (poate chiar accidental).
La început i se pare că a câştigat. Saramura îl răcoreşte, îl înviorează, îl alină şi uşurarea pare
că durează un timp, până ce i se face din nou sete - şi bea din nou. Şi din nou.
Setea de dinainte de a bea, oricât era de mare, creşte acum la dimensiuni de neînchipuit. Şi
nechibzuitul - acum rău bolnav, cu pulsul accelerat, limba umflată, pielea albastră, ochii holbaţi, surd,
inconştient - va muri delirând.
Apa de mare poate fi folosită, însă numai la: răcorirea corpului încins; comprese răcoritoare
pentru ochii orbiţi de soare, clătirea huselor, recipienţilor, vaselor cu o crustă de sare pe ele, când se
anunţă o ploaie şi vrei să aduni apă cu cât mai puţină sare în ea.
Dar să nu bei niciodată apă din mare!
Urină - conţine prea multe săruri. Îţi măreşte setea. Foloseşte-o la îmbibarea unei cârpe cu care
să te ştergi pe corp pentru a te răcori pe vreme călduroasă. Sau ca să-ţi încălzeşti pielea îngheţată de
ger.
Alcool - nu bea niciodată, nici un fel de băuturi alcoolice. Ele extrag apa din organele vitale
pentru a se digera. În plus, oricât de puţin alcool poate provoca şi acţiuni nechibzuite sau periculoase în
situaţiile critice de supravieţuire. Alcoolul reduce capacitatea de efort, te face să percepi greşit distanţa,
înălţimea, adâncimea ş.a.m.d.
Apa din acumulatorii cu plumb conţine acid sau plumb, ambele otrăvitoare. Suc de peşte:
multe lichide extrase în acest fel sunt periculoase.
Apa din topirea zăpezilor - şuvoiul de apă topită din zăpada sau gheaţa de pe munte, care se
scurge la vale, conţine impurităţi rezultate din sfărmarea şi măcinarea pietrelor. Dar nu renunţa, mai
caută, în aceleaşi zone se găsesc de obicei izvoare, pâraie sau ochiuri cu apă curată.
Sucuri extrase din plante sau animale: dacă sunt lăptoase, sărate, cu gust de săpun - NU se
beau; excepţiile (de exemplu laptele nucii de cocos) 

Pluta ca mijloc de deplasare


Pluta ca mijloc de deplasare pe cursul unui rau

O plută - dar nu fi prea optimist în legătura cu posibilitatea de a coborî un râu cu pluta.
O plută trebuie construită cu o capacitate de încărcare mult mai mare decât greutatea
pasagerilor şi a bagajelor care se urcă pe ea. De exemplu, o plută alcătuită din două butoaie goale de 50
l/buc de-abia poate suporta greutatea proprie plus un om de 80 kg.
Nu construi o plută pătrată. Pluta cu vârf este mai uşor de condus şi de mişcat. Din multe
puncte de vedere forma cea mai bună este dreptunghiulară. Pluta pentru o singură persoană ar trebui să
aibă cam 1,50 m lăţime şi 3-3,50 m lungime, făcută din buşteni sau trunchiuri cu grosimea de aprox. 15
cm.
Capacitatea de încărcare a plutei poate fi mărită prin adăugarea sau alipirea unor obiecte care
plutesc bine . Rotoarele pot fi improvizate din: butoaie, sticle, găleţi; alge, iarbă, stuf uscat -
băgate în saci de plastic - şi legate de plută astfel încât să rămână cu gura afară din apă. Adaosurile
plutitoare se fixează la marginile - nu spre centrul plutei. Componentele plutei trebuie legate zdravăn
împreună cu sfoară, corzi, sârmă, liane sau viţe. Flotoarele trebuie legate foarte strâns de plută.
Butoaiele se leagă bine între două prăjini paralele.
O plută din trunchiuri de copac va avea un strat inferior, alcătuit din majoritatea buştenilor
groşi, şi un strat superior de traverse din câţiva buşteni mai subţiri. Lemnul pluteşte foarte bine, dar:
- Caută şi foloseşte o esenţă uşoară;
- Verifică mai întâi capacitatea de plutire a fiecărui trunchi;
- Nu folosi copaci mari.
Dacă găseşti bambuşi, pluta este uşoară şi simplu de făcut.
Pentru a mişca pluta când adâncimea apei este mică, împinge pe fundul apei cu o prăjină
(preferabil cu o crăcăna la capăt). Dacă adâncimea este mare, trebuie să vâsleşti său să padelezi. Vâsla
sau padela se poate improviza dintr-o creangă cu un capăt mai lat, sau dintr-un băţ la capătul căruia se
leagă un obiect lat (de exemplu un capac de oală).
O pânză pătrată agăţată pe un catarg improvizat va împinge o plută cu vârf aproximativ în
direcţia vântului.