luni, 15 mai 2017

Hazen Auden


Hazen AUDEL 

Hazen sa nascut si a crescut  in Spokane-Washington. Hazen este nativ-american  avand originea in triburile indiene Kootenai si Salish avand de asemenea origini din Grecia.Are diploma de licenta in biologie.A absolvit studii postuniversitare la Universitatea din Hawai specializandu-se in : botanica etno,utilizarea resurselor naturale,practici traditionale de vanatoare mezo-indiene,ecologie tropicala.Are diploma de masterat in predare de la Universitatea Whitworth din Washington .Hazen este un comunicator excelent.Impartaseste dragostea sa fata de natura si  aventura ,fondand in anul 2002 ,o serie de web non-profit -uri  online care ofera cadrelor didactice si studentilor  videoclipuri  istorice naturale pentru a fi folosite acasa si in sala de clasa.Hazen a impartasit  cu multa generozitate dragostea sa fata de natura si aventura .A fost profesor de biologie timp de 10 ani.A fost instructor si ghid pentru medii salbatice la Scoala Outward Bound precum si la Scoala de supravietuire in aer liber  Boulder  (BOSS ) A organizat si a condus ca ghid  propriile excursii pe Amazon in America Centrala si Pacificul de Sud. Hazen este de asemenea un artist si mestesugar  talentat..De la ilustratia botanica la sculptura si proiectare  la construirea de piese arhitectonice  este apreciat si elogiat..Cu entuziasmul si experientele unice de calatorie pe glob,  combinate cu firea sa extrovertita , este un foarte bun povestitor  si prezentator .Discutiile  interactive, ilustrate cu fotografii si videoclipuri  despre aventurile sale sunt distractive si educative.

*Textul  a fost preluat de pe :https://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=search&rurl=translate.google.ro&sl=en&sp=nmt4&u=http://www.josarsby.com/hazen-audel/&usg=ALkJrhhpW8fvQSlNHHbQVQMUM6aQ1H54Eg

Redactarea textului -Gy NICA

duminică, 30 aprilie 2017

Bo Mac GLONE



Bo Mac Glone

Mac Glone este veteran al Fortelor Armate Americane .Esecul nu a fost niciodata optiune pentru el. Deviza lui este „La linia de sosire trebuie sa sti ca ai consumat toate costurile :sange,sudoare,lacrimi si tot ce este mai bun din tine ” Bo a adoptat aceasta „mantra ” A devenit in armata expert intr-o gama larga de tehnici de supravietuire si pregatire speciala. Bo este foarte mandru de munca sa .A fost instruit pentru a supravietui in orice situatie .indiferent daca este in desert,padure,munti,zapada sau in spatele liniilor inamice.Bo stie sa supravietuieasca facand uz de toate mijloacele necesare.El a invatat si a indrumat pe foarte multi in tehnici de supravietuire.


Textul din limba portugheza  a fost preluat de pe:http://www.brasil.discovery.uol.com.br/aventura/desafio-em-dose-dupla/bo-mcglone/

*Traducerea din limba portugheza s-a facut cu Google Traducere (Calitatea traducerii este foarte slaba )
*Redactarea textului in limba romana a fost realizata de catre Gy „Sixray” Nica

E J Snyder



E J SNYDER

Este un fost luptator din unitatile de infanterie si aeropurtate americane.Este un veteran al serviciului militar cu o vechime de 25 de ani in armata.A fost decorat de nenumarate ori. Snyder s-a nascut in New Jersey si s-a inrolat la varsta de 19 ani. A participat la razboiul din Golf in 1991 si la Operatiunea Iraqi Freedom in 2004.In armata a fost Instructor pentru supravietuire si instructor in operatiuni de urmarire,castigand numele de „Scullcrusher” El a dobandit foarte multe abilitati impreuna cu fratele sau desfasurand activitati in aer liber .Tatal lor ii lua in drumetie ,la vanatoare si pescuit precum si la instalarea de capcane. In viata l-au ajutat foarte competentele dobandite in canotaj,raffting,alpinism si drumetii. EJ este un auto-didact privind abilitatile necesare supravietuirii in diferite medi. Cand a fost in US Army Ranger School a primit titlul de expert in supravietuire.Dupa ce a fost desemnat ca instructor Ranger ,a urmat cursurile US Army Survival School (SERC-C),devenind instructor specialist in cursurile de urmarire ..Dupa pensionare Snyder a lucrat in baza unui contract guvernamental la US Army School unde a instruit viitoarele Berete Verzi .El spune ca pe campul de lupta si in salbaticie traieste dupa motto-ul „Tua Sponte Superstes” EJ preda in mod oficial abilitatile de supravietuire pentru soldati si civili de peste 20 de ani.EJ duce supravietuirea la extrem .


Textul in limba engleza a fost preluat de pe:http://www.discovery.com/tv-shows/dual-survival/bios/ej-snyder/

* Traducerea a fost facuta cu Google Traducere (Traducere de foarte slaba calitate)
*Redactarea textului in limba romana a fost facuta de Gy „ Sixray ” Nica

miercuri, 1 martie 2017

Semn de vreme rea in traditia populara romaneasca



Semn de vreme rea in traditia populara romaneasca

* Cand sfarsitul soarelui se face in nori, vremea se va strica.

* Cand taraiesc vrabiile, are sa se strice vremea.

* Cand vin vrabii si ciocanesc la fereastra, arata vreme rea.

* Cand trec ciorile in stoluri mari, fac a vreme rea.

* Cand zburda vitele, e semn ca vremea se va strica.

* Cand porcul duce paie-n gura si-si face barlog, vesteste vreme rea.

* Cand mustele pisca rau, e semn de vijelie.

* Cand huieste padurea, ii semn ca are sa se strice vremea.

* Cand te mananca urechile, e a vreme rea.

* Cand e ceata mare pe paduri, se va strica vremea.

* Se crede ca daca sare mata prin casa, va urma vreme rea.

* Cand ciocarlanul se izbeste in fereastra, va fi vreme rea.

* Cand se scalda ratele pe uscat, se strica vremea.

* Daca ratele scaldandu-se in vreo balta, alearga sau se cufunda, apoi se crede ca va urma o vreme rea.

* Cand umbla muste pe langa foc, atunci se strica vremea.

* Daca il mananca pe cineva spatele, se crede ca va urma vreme rea.

* Cand huieste hornul, e semn ca se strica vremea.

* Daca vuiesc taciunii aprinsi in soba, va fi vreme rea.

* Daca asuda ferestrele, se va strica vremea.

* Cand canta cucuveicele urat, pe vreme frumoasa, se va strica vremea.

* Caciula, cojocul si camasa sa nu le intorci pe dos, ca se intoarce vremea.

* Se crede ca daca cineva, desi a dormit noaptea destul de bine, cade de somn, va urma o vreme rea.

* Cand mustele ciripesc, porcii strang straiuri, ciorile se strang in stoluri si garaiesc zburand, cand pitigoiul canta, pasarile de uscat se scalda in tarna si se giugiulesc, cand pisica se spala, cainii se joaca, puricii ciupesc, cand ramele ies pe uscat, sarea prinde asudeala, furnicile ies deasupra musuroiului si randunelele zbor la inaltimi mari, prevestesc ca timpul se va schimba incepand ploi si furtuna.

joi, 26 ianuarie 2017

Nick KOUMALATSOS



Nick KOUMALATSOS

*Traducerea textului s-a facut cu Google Traducere si este de foarte slaba calitate
*Redactarea textului : Gy Sixray Nica


Nick a crescut in Florida ,fiind adeseori certat cu legea. Dar a gasit putera ca dupa anii turbulenti din adolescenta sa-si schimbe viata si sa se alature Marine Corps
In anul 2007 fiind transferat in Unitatea de operatiuni speciale a Marinei a desfasurat 7 operatiuni sub acoperire in intreaga lume,inclusiv in Asia de sud-est,Irak si
Afganistan. Desi a activat 12 ani in serviciul militar ,desfasurand misiuni dintre cele mai periculoase,nu a fost ranit,
Dupa ce a parasit Marina ,Nick cu abilitatile sale unice si foarte bine antrenat si-a gasit de lucru efectuand operatiuni de informati pentru Departamentul de aparare in
sprijinul operatiei Enduring Freedom din Afganistan. Dupa ce a renuntat la misiunile periculoase si imprevizibile Nick si-a oferit serviciile ca lider in executarea unor
expediti .Folosindusi abilitatile in supravietuire a protejat oameni de stiinta in misiuni importante din medii foarte periculoase.Atunci cand este in misiuni isi ia rolul in
serios .Este deosebit de exigent si nu tolereaza nici o abatere de la cele stabilite.Cere tuturor sa se supuna neconditionat ordinelor sale .Este vazut cu banderina sa
ca amintire a zilelor din Marine Corps.Isi pastreaza clienti in perfecta siguranta in ciuda pericolelor din jur.
Nick este un familist convins,dedicat educarii celor doua fice ale sale.Lucreaza si ca director de proiect pentru Raider Gallantfew,organizatie non-profit ce ofera sfaturi
marinarilor plecati din serviciul militar.


Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/trailblazers/bios/nick-koumalatsos/

miercuri, 25 ianuarie 2017

Jeff Zausch


Jeff Zausch
*Traducerea s-a facut cu Google Traducere si este de slaba calitate
*Redactarea text-ului :Gy Sixray Nica

         -*-

Este un maestru al mediilor extreme.Indiferent daca acestea se numesc:desert,mediu alpin,arctic sau  tropical .Isi impinge peste limite posibilitatile fizice si psihice.
Jeff s-a nascut in muntii din Idaho.Si-a dezvoltat dragostea si respectul pentru natura.A petrecut nenumarate ore in munti,traind in mijlocul naturi,urmand traditiile familiei sale 
 de vanatori.Este un tracker expert,vanator si trapper.Jeff a escaladat cele mai inalte varfuri  din nord-vestul Statelor Unite.Fie ca vanator sau alpinist  si-a perfectionat 
cunostinele si abilitatile necesare supravietuirii in cele mai extreme medii.

Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/dual-survival/bios/jeff-zausch/

Shaun Keilen



Shaun Keilen

*Traducerea s-a facut cu Google Traducere,fiind de slaba calitate
*Redactarea text-ului - Gy Sixray Nica

Este cel mai tanar dintr-o familie cu cinci copii.Ca adolescent a contractat o boala rara -Sindromul Guillain-Barre care i-a atacat sistemul nervos.Shaun a fost determinat sa recupereze timpul pierdut. si sa-si dovedeasca ca a facut o recuperare completa ,asa ca s-a inrolat in Marina..A dorit sa ajunga la cel mai inalt nivel fapt ce l-a facut sa se alature Trupelor speciale SEAl,specializanduse ca medic de lupta in Orientul Mijlociu.Tot aici si-a perfectionat abilitatile in operatiuni de extragere rapida.Shaun este impulsiv..Vrea sa fie primul atunci cand este intr-o misiune,ii place sa detina controlul asupra situatiilor limita .El poarta in permanenta o esarfa rosie ,shemagh ,ce reprezinta o marca comerciala .Atunci cand este acasa in Minnesota ,el isi petrece timpul alaturi de cei cinci copii


Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/trailblazers/bios/shaun-keilen/

luni, 16 ianuarie 2017

Traversarea unui curs de apa

Traversarea unui curs de apa

Sute de accidente se petrec în fiecare an, în toată lumea, cu ocazia traversării prin vadul
râurilor mari. Sau cu ocazia mersului prin apă.
Întreabă-te totdeauna: este oare obligatorie traversarea acestui râu prin vad? Nu există altă
soluţie, un pod?
Dacă răspunsul este NU, acţionează ca şi cum ai fi deja în primejdie.
Mai ales când sunt şi alte motive de îngrijorare sau pericole care te ameninţă.
Când? întreabă-te: oare nivelul apei va creşte sau va scădea în perioada următoare? Dacă în
regiune sunt inundaţii, sau dacă pe apă plutesc tot felul de obiecte şi resturi mari - riscul este atât de
mare încât nu ai voie să intri în apă. Amână traversarea.
Dar dacă râul are nivelul normal şi sunt semne că vine ploaia, atunci treci repede pe malul
celălalt. Atenţie: râurile scurte şi cu panta mare se pot umfla sau pot scădea repede; cele late şi cu panta
mică îşi variază nivelul foarte încet.
Pe unde? Este o problema de importanţă vitală. Cel mai important factor din punctul de vedere
al siguranţei de trecere este locul. Timpul consumat pentru alegerea locului de trecere, a vadului optim,
nu este timp pierdut. Caută:
a) Maluri joase, degajate. Acestea oferă loc suficient pentru odihnă şi recuperare - dacă vei da
de bucluc;
b) Vadul, fundul râului, să fie tare, neted, fără obstacole;
c) Zona să nu aibă buşteni înţepeniţi, vârtejuri, stânci sau alte primejdii -atât în porţiunea
traversării, cât şi în zona mai la vale de ea;
d) Curentul apei să fie cât mai slab. Deci alege o zonă de albie lată. Sau acolo unde râul curge
prin mai multe braţe;
e) Adâncimea cât mai mică. S-ar putea să ai de înotat.
Cum? Ca să nu-ţi fie frig păstrează ceva haine pe tine, dar să nu fie largi. Umblă încălţat
pentru a putea călca şi avea priză pe bolovani, pietre ascuţite sau în găuri. Poartă rucsacul în spate - te
ajută la stabilitate şi echilibru - iar dacă lucrurile dinăuntru sunt dibaci aranjate, pot avea şi un efect
ajutător de plutire - dacă te împiedici şi cazi. Dar pregăteşte-i curelele ca să-l poţi scoate uşor, dacă vei
cădea sub el şi nu te mai poţi ridica.
Când traversezi înot, nu purta rucsacul în spate. Nu merge contra curentului.
Nu trece dacă e frig, ceaţă, sau dacă apa e prea rece.
Adaptează următoarele metode la situaţia în care te afli:
- Traversarea individuală simplă. Mergi perpendicular pe maluri, cu faţa spre malul ţintă, cu
paşi mici, târând talpa pe fundul apei. Sprijină-te de stâncile ieşite deasupra apei sau aflate puţin sub
oglinda ei. Când curentul este foarte puternic, deplasează-te cu faţa spre vale, traversând spre malul
opus într-o direcţie diagonală; pentru asta ai însă nevoie de spaţiu suficient pentru mişcare.
- Traversarea individuală cu sprijin pe o prăjină zdravănă, pe post de al treilea picior. Înfige
capătul prăjinii ceva mai în faţă şi mai în amonte de tine pe fundul râului, apoi ţine-te de ea şi mergi
până dincolo de punctul de sprijin. Şi repetă. Curentul va apăsa prăjina în jos.
- Traversarea în grup: dacă grupul are şipersoane mai slabe sau mai neajutorate, încrucişaţi
coatele şi formaţi un rând cu persoana mai slabă la mijloc. Sau mai bine, formaţi un şir de oameni
solidarizaţi atât prin încrucişarea braţelor, cât şi printr-o prăjină ţinută de toată lumea (fig. 13.14).
Persoana mai slabă este la mijlocul şirului, cea mai tare este la capătul dinspre deal, în amonte.
Traversarea se face diagonal spre vale, nu perpendicular pe maluri. Dacă persoana mai slabă alunecă,
cade, se împiedică sau leşină, celelalte o susţin.


Cun te salvezi cu ajutorul saniei

Cum te salvezi cu ajutorul saniei

Cea mai bună soluţie pentru trasul săniei este o singură funie, de care sunt legate bucle în care
îşi bagă umărul cei care participă la corvoadă. Pe zăpadă e mai bine ca tot şirul de oameni să calce pe
urmele vârfului de coloană, deschizătorul de drum. În schimb, pe gheaţă sau pe o suprafaţă alunecoasă
este bine să fie mai multe funii de tragere, câte una pentru fiecare om. În felul acesta fiecare participant
va merge şi va călca pe altă suprafaţă, poate mai sigură.
Funia unică de tragere nu se leagă direct de sanie, ci de mijlocul unui ham (bucată scurtă de
frânghie, ale cărei capete sunt legate de capetele tălpilor săniei).
Pentru mersul pe un câmp sau coborârea unei pante cu zăpadă netedă, se poate improviza o
sanie mică, pentru o persoană, dintr-o prelată pliată, un coviltir sau un sac de plastic.
După ce ai tras cu greu sania să urci dealul nu te arunca în goană la vale. Aşază-te călare pe
sanie, cu labele apăsate pe sol şi ţine-te de funia de tracţiune legată de capul săniei. Frânarea se face
apăsând călcâiele în zăpadă şi ridicând capul săniei.
Alege un drum uşor şi neted până jos - departe de copacii printre care greu te strecori cu sania
- şi frânează mereu.


duminică, 15 ianuarie 2017

Mersul pe jos pentru a putea sa te salvezi



Mersul pe jos pentru a putea sa te salvezi

Înainte de a părăsi epava avionului sau a maşinii, construieşte lângă ea un semn, o săgeată
mare şi vizibilă de la înălţime, care să arate unui eventual avion de salvare direcţia spre care ai plecat.
La început mergi foarte încet. Dacă apar semne de băşici la tălpi, opreşte-te şi tratează-le . Măreşte viteza treptat. Încearcă să umbli cu un mers, o călcătură care nu produce băşici.
Dacă poţi, evită văile adânci, prăpăstiile, stâncile, pereţii, desişurile, mlaştinile, chiar dacă prin ocolirea
lor lungeşti mult drumul. La urcuş mergi în zig-zag.
Umblaţi în coloană, în şir indian. Nu vă înghesuiţi (interval 2-3 m), nu vă întreceţi. Staţi
împreună. Pe teren sau pe pante întinse, netede, la şes, coloana va fi condusă de persoana cea mai slabă.
Pe teren accidentat în frunte merge un om zdravăn, experimentat (capul, deschizătorul de drum).
Persoana de la sfârşitul coloanei, (încheietorul grupului) are grijă să nu rămână nimeni în urmă.
Dacă unul se opreşte, toţi ceilalţi vor face la fel.
Unu - doi membri ai grupului (numai adulţi!) pot fi lăsaţi să o ia mai repede înainte ca să
deschidă drumul, să recunoască traseul şi să pregătească tabăra. Ei vor lăsa pe drum, marcaje vizibile,
convenite. Dar atenţie să nu-i pierdeţi şi să nu vă pierdeţi!
Pauzele - se fac atunci când este nevoie de ele, NU la anumite intervale de timp prestabilite.
Totuşi, opririle prea dese sunt contraproductive. Încearcă să parcurgi distanţe cât mai mari într-un ritm
constant, convenabil. Orientativ se recomandă pauze de 5-10 minute la fiecare oră sau după fiecare 300
m diferenţă de nivel.
Ceaţa - înşeală simţul de orientare şi echilibru (te face să te învârti într-un cerc, în general cu
deviere spre dreapta); falsifică aprecierea distanţelor şi mărimii pantelor; deformează sau chiar face
imposibilă determinarea direcţiei zgomotelor; anulează senzaţia de mişcare, de urcare sau de coborâre a
pantelor.
În ceaţă mergi pe linia de creastă, mai ales la urcuş, pentru a ajunge în puncte înalte,
dominante, de unde te poţi orienta cu ajutorul celorlalte procedee; sau mergi pe firul văilor, care duc d
regulă la un izvor, un pârâiaş, o casă, o cabană, o stână etc. Poţi folosi potecile de om sau de animale.
Nu merge însă prin pădure, sau de-a curmezişul pantelor sau înălţimilor.
Dar în întuneric, pe ceaţă, pe viscol sau vijelie - mai bine NU înainta. Opreşte-te şi
adăposteşte-te imediat
Termină totdeauna devreme etapa zilnică de mers, ca să poţi pregăti tabăra înainte de lăsarea
întunericului.
Când treci peste sau prin zone mocirloase, cu gheaţă, pe teren cu suprafaţa instabilă, ia la tine
o prăjină. Dacă începi să te scufunzi, întinde-te orizontal, rosto-goleşte-te şi târăşte-te ţinând prăjina
transversal sub umeri sau piept, ca să ajungi la mal. Nu te speria, nu face mişcări violente.
În timpul călătoriei mănâncă ; bea ; fii vesel: cântă.
Dacă faci turism cu cortul (dar nu numai): seara, prima urgenţă e ridicarea cortului (pentru
cazul în care se strică vremea sau năvălesc insectele). Când ajungi la locul de popas şi goleşti rucsacul:
- aşează lanterna la îndemână;
- aşează separat alimentele şi vesela;
- pune la îndemână un pulovăr sau un hanorac.
Pentru refacerea organismului, mănâncă cât mai repede după efort (în max o oră). Aprinde
focul sau soba pe un loc orizontal, ferit de vânt, departe de obiectele care pot lua foc: cort, iarbă uscată
etc.
Înainte de culcare:
- pune lanterna, hârtia igienică, prosopul într-un loc cunoscut, uşor accesibil;
- securizează cortul: scoate din el orice obiect mirositor (alimente, pasta de dinţi, săpunul,
hainele îmbibate cu sudoare etc.) şi atârnă-le cât mai sus;
- goleşte rucsacul, lasă deschise toate buzunarele ori clapele şi agaţă-1 cât mai sus (animalele
curioase să vadă ce-i înăuntrul buzunarelor nu vor mai roade pânza, dacă ele sunt deschise);
- pregăteşte de cu seara apa pentru dimineaţă, ca să poţi pleca cât mai repede;
- nu deranja vecinii de camping; nu face gălăgie, nu asculta muzică după apusul soarelui;
- stai puţin şi admiră cerul înstelat, mulţumeşte lui Dumnezeu că eşti viu şi sănătos.
Marşul pe jos se poate desfăşura:
Prin regiunile polare: cum ar fi Arctica, Antarctica, zonele nordice din Alaska, Canada,
Groenlanda, Islanda, Scandinavia, nordul Rusiei; zonele de mare altitudine pot fi şi ele considerate
polare.
Temperatura ajunge iarna la - 40°... - 80°C. Vântul violent poate sufla şi ridica zăpada la 30 m
înălţime. Un vânt de 32 Km/h coboară termometrul de la -14°C (în aer liniştit) la -34°C. La solstiţiu, în
mijlocul iernii, la amiază poate fi complet întuneric, dar vara, ziua durează 24 h.
Frigul blochează mintea (din cauza încetinirii şi slăbirii circulaţiei sanguine). Fă-ţi un plan
repede, cât încă mai eşti cald şi gândeşti coerent.
Salvează echipamentul din epava avionului sau a navei imediat ce dispare pericolul de foc
care urmează după prăbuşire, aterizarea forţată sau naufragiu. Dacă e frig puternic, scurge uleiul sau
motorina pe sol, înainte de a îngheţa în baia motorului sau în rezervor. Benzina cu cifra octanică
ridicată (de avion) nu îngheaţă, poate fi lăsată în rezervor. Scoate acumulatorul şi depozitează-1 la
căldură. Organizează şi verifică: hainele, adăpostul şi focul.
* Când stai - adăposteşte-te: nu sta în bătaia vântului! Caută un adăpost natural pe care să-l
îmbunătăţeşti. Evită locurile în care adăpostul sau chiar tu ai putea fi îngropat de o alunecare sau de o
avalanşă de zăpadă ori pietre. Nu face adăpostul lângă apă - unde stau musca neagră, ţânţarul şi tăunul.
Apără-te de insecte -
Pentru a păstra căldură în adăpost şi în corp:
- Păstrează curăţenia: murdăria şi grăsimea blochează spaţiile termoizolante
cu aer.
- Evită supraîncălzirea: ventilează-te!
- Nu purta hainele strânse pe corp: lasă aerul să circule!
- Păstrează hainele uscate: pe dinafară şi pe dinăuntru!
În timp ce aştepţi salvatorii, pregăteşte materialele şi echipamentul
* Aprinde un foc deşi combustibilul se găseşte mai greu: lemne plutitoare; untură de focă sau
de pasăre; din epavă.
În tundră găseşti sălcii, tufişuri de mesteacăn sau jnepeni. Uneori găseşti casiope - o plant
întinsă pe sol, cu frunze mici şi flori albe ca de lăcrămioară. Conţine multă răşină şi arde chiar udă.
* Apa: vara găseşti apă destulă. Chiar dacă băltoaca pare murdară, maro şi are gust sălciu,
plantele care cresc în ea o menţin potabilă. Dacă ai dubii, fierbe-o.
Iarna topeşte gheaţa şi zăpada. Nu mânca gheaţă sfărâmată, poate să-ţi rănească gura şi să te
deshidrateze.
* Igiena: principalele pericole sunt degeraturile, îngheţul (hipotermia) şi orbirea (temporară).
Prea buna etanşare a adăpostului poate duce la asfixierea cu oxid de carbon.
Frigul moleşeşte gândirea. Menţine-te activ şi vigilent, dar evită oboseala şi păstrează-ţi
energia pentru treburile utile şi urgente. Dormi cât mai mult poţi -nu vei îngheţa în somn, decât dacă
eşti atât de obosit încât nu poţi reface căldura pe care o pierzi către aerul înconjurător. Mişcă şi masează
degetele de la mâini şi de la picioare, urechile. la măsuri de prevenire a degeraturilor. Nu pune gaz sau
ulei pe piele - îngheaţă imediat şi distruge pielea.
Ai grijă să nu amâni defecarea - altfel apare constipaţia (periculoasă). Încearcă s-o termini
înainte de ieşirea planificată din adăpost - cu această ocazie vei evacua şi gunoaiele.
* îmbrăcămintea: gerul puternic provoacă în câteva minute degerarea oricărei părţi de corp
descoperite. Deci acoperă complet tot corpul. Poartă o glugă care se strânge cu şiret; tivul de blană
împiedică respiraţia să îngheţe pe faţă şi să rănească pielea. Dacă hainele nu au şireturi, leagă cu o
sfoară manşetele de la mâneci şi de la pantaloni, ori bagă-le în mănuşi, ciorapi sau în ghete, spre a evita
pierderea de căldură. Dacă transpiri, lărgeşte gulerul şi manşetele, eventual dezbracă un strat de haine.
* Skiurile pot fi improvizate din lemn sau metal (bucăţi din vehicul) şi vor avea lăţimea aprox
15 cm şi lungimea maxim 1 m. Beţele de ski se pot face din crengi.
* Rachete pentru zăpadă: Pe zăpadă bătută, veche, se merge excelent cu skiurile, dar pe
zăpada afânată, proaspătă, sunt mai bune rachetele de zăpadă (inventate de eschimoşi). Când păşeşti cu
racheta, menţine-o cât mai paralelă cu suprafaţa zăpezii, deci ridică fiecare picior fără a înclina laba.
* Cum se confectxionează o rachetă: dintr-o creangă sau o tulpină lungă de brad tânăr (verde),
molid sau salcie se face o buclă, iar capetele se leagă bine împreună . Apoi se leagă
traversele şi se împleteşte plasa. Sau, se pot folosi bucăţi de ţeava, scândură sau plasă de sârmă - orice
material care ar putea asigura mărirea suprafeţei de călcare şi apăsare a tălpii pe zăpadă. Racheta va fi
cât mai uşoară, nu cât mai solidă. Înjghebează din crengi o zonă centrală mai rigidă, de care îţi legi
încălţămintea.

vineri, 13 ianuarie 2017

Igiena in supravietuire



Igiena in supravietuire

In tabără trebuie impusă şi păstrată o igienă drastică. Orice delăsare înseamnă boală.
Latrina va fi amplasată mai jos decât nivelul taberei, departe de sursa de apă. Apa de băut se
va lua dintr-un loc anume. Nimeni nu se va spăla mai sus de el. Locul de spălare pentru corp şi rufe va
fi mai jos, iar locul unde se spală vasele de bucătărie - şi mai jos.
Latrina şi groapa de gunoi vor fi aşezate cât mai departe de tabără şi de sursa de apă,
preferabil încotro bate vântul, dar nu atât de departe încât să deranjeze. Amenajează o potecă până la
ele.
Latrina se amenajează chiar şi pentru un singur supravieţuitor. Nu risipi dezinfectantul pentru
latrină, ci acoperă fecalele cu pământ. Dacă latrina începe să miroase, amenajează sau sapă alta nouă.
Acoperă latrina veche cu pământ şi aprinde un foc bun deasupra ei.
Latrina tip tranşeu este un şanţ cu adâncimea cam de 1,25 m. şi lăţimea de 0,5 m. Înalţă
malurile cu buturugi, pietre sau pământ până la nivelul scaunului. Umple golurile. Aşează deasupra
câteva lemne, lăsând liber un spaţiu pentru utilizare. Presară cenuşă peste lemne, ca să etanşezi golurile
şi să îndepărtezi muştele. Gaura latrinei se acoperă contra muştelor cu un capac din lemn, o piatră lată
sau o frunză mare ancorată cu pietre, care va fi folosit în permanenţă.
Pişoarul poate fi o groapă de aprox 60 cm. adâncime, umplută pe 3/4 cu pietre mari şi
deasupra cu un strat de pământ în care se înfige o pâlnie făcută din coajă de copac.
Crematoriul - toate gunoaiele trebuie arse, de exemplu în zona latrinei. Ce nu arde se
îngroapă.
Un regim alimentar sănătos te fereşte de boli, infecţii, chiar de insecte. Spală-te, fă baie zilnic,
iar dacă nu poţi, măcar spală-te des pe mâini.
Săpunul - spălarea excesivă cu săpun face pielea mai sensibilă, permeabilă la apă şi la
microbi. Dar săpunul este un dezinfectant mai bun decât multe alte substanţe (de exemplu tinctură de
iod) care pe lângă microbi, distrug şi pielea. Săpunul este ideal pentru spălarea mâinilor înainte de
acordarea primului ajutor. Păstrează totdeauna o rezervă pentru acest scop.
Săpunul se fabrică din grăsimi şi o bază (alcaliu) - cenuşă de lemn sau iarbă de mare - sau prin
fierberea cojii interioare de pin. Un conţinut prea mare de cenuşă usucă şi răneşte pielea. Grăsimea
poate fi vegetală sau animală, nu însă minerală. Cenuşa de lemn sau iarbă de mare este o bază, un
alcaliu. Cum se procedează: spală cenuşa, apoi o fierbi împreună cu grăsimea la foc mic, până se
evaporă excesul de apă. Lasă să se răcească. Săpunul astfel obţinut nu este dezinfectant. Pentru aceasta
trebuie adăugată rădăcină de hrean sau răşină de pin.
Reguli de purtare: Fii ordonat şi curat; agaţă toată vesela pe crengi sau cârlige. Nu lăsa focul
să ardă nesupravegheat. Ţine hainele şi echipamentul într-un loc unde nu se pot umezi, nici aprinde.
Proviziile de hrană se păstrează acoperite, ridicate de la sol. Pune capacul la loc imediat ce ai scos ceva
dintr-o cutie.
Vânatul nu se curăţă în tabără; goleşte-1 de sânge, scoate-i măruntaiele, jupoaie-1 acolo unde
l-ai prins (ca să atragi alt vânat).
Dacă faci drumeţie: orice animal, mic sau mare, e interesat de alimentele tale. Când nu le cari,
păstrează-le agăţate într-un copac sau în alt loc înalt. Caută locul potrivit cât e lumină. Păstrează
curăţenie în jurul cortului sau al taberei. Nu da nimic de mâncare unui animal sălbatic, oricât ar fi de
mic şi de simpatic. Îi faci un mare rău dacă îl dezveţi să caute singur hrană proaspătă şi îl înveţi să se
hrănească cu resturi, gunoaie şi hoituri.

Ce sa nu bei cand iti este sete



Ce sa nu bei cand iti este sete.

Omul lipsit de apă face orice ca să bea. Înnebunit de sete, el poate ajunge să înghită chiar
benzină, lichid antigel din radiatorul maşinii sau apă de mare. Chiar dacă ai la îndemână lichide ce par
bune de băut, stăpâneşte-te şi nu te repezi să bei orice!
Reguli de bază:
- Nu bea apa cu miros sau gust rău; cea în care sunt cadavre, sau din apropierea lor; cea
acoperită cu o pojghiţă uleioasă sau lăptoasă.
- Pe cât posibil nu bea decât apă fiartă, dezinfectată, filtrată.
- Nu bea cu înghiţituri mari. După o lipsă mai îndelungată de apă, la început bea câte puţin.
NU bea apă de mare - deşi ispita va creşte şi tot creşte. Oricâte sfaturi sau informaţii ar fi
primit, naufragiatul chinuit de sete începe să gândească tot felul de năzbâtii: poate că el este altfel decât
ceilalţi oameni, poate nu va păţi nimic dacă bea apă sărată. Doar şi alţii au băut tot felul de lichide - şi
au supravieţuit. Şi la urma urmelor, fie ce-o fi ... şi bea (poate chiar accidental).
La început i se pare că a câştigat. Saramura îl răcoreşte, îl înviorează, îl alină şi uşurarea pare
că durează un timp, până ce i se face din nou sete - şi bea din nou. Şi din nou.
Setea de dinainte de a bea, oricât era de mare, creşte acum la dimensiuni de neînchipuit. Şi
nechibzuitul - acum rău bolnav, cu pulsul accelerat, limba umflată, pielea albastră, ochii holbaţi, surd,
inconştient - va muri delirând.
Apa de mare poate fi folosită, însă numai la: răcorirea corpului încins; comprese răcoritoare
pentru ochii orbiţi de soare, clătirea huselor, recipienţilor, vaselor cu o crustă de sare pe ele, când se
anunţă o ploaie şi vrei să aduni apă cu cât mai puţină sare în ea.
Dar să nu bei niciodată apă din mare!
Urină - conţine prea multe săruri. Îţi măreşte setea. Foloseşte-o la îmbibarea unei cârpe cu care
să te ştergi pe corp pentru a te răcori pe vreme călduroasă. Sau ca să-ţi încălzeşti pielea îngheţată de
ger.
Alcool - nu bea niciodată, nici un fel de băuturi alcoolice. Ele extrag apa din organele vitale
pentru a se digera. În plus, oricât de puţin alcool poate provoca şi acţiuni nechibzuite sau periculoase în
situaţiile critice de supravieţuire. Alcoolul reduce capacitatea de efort, te face să percepi greşit distanţa,
înălţimea, adâncimea ş.a.m.d.
Apa din acumulatorii cu plumb conţine acid sau plumb, ambele otrăvitoare. Suc de peşte:
multe lichide extrase în acest fel sunt periculoase.
Apa din topirea zăpezilor - şuvoiul de apă topită din zăpada sau gheaţa de pe munte, care se
scurge la vale, conţine impurităţi rezultate din sfărmarea şi măcinarea pietrelor. Dar nu renunţa, mai
caută, în aceleaşi zone se găsesc de obicei izvoare, pâraie sau ochiuri cu apă curată.
Sucuri extrase din plante sau animale: dacă sunt lăptoase, sărate, cu gust de săpun - NU se
beau; excepţiile (de exemplu laptele nucii de cocos) 

Pluta ca mijloc de deplasare


Pluta ca mijloc de deplasare pe cursul unui rau

O plută - dar nu fi prea optimist în legătura cu posibilitatea de a coborî un râu cu pluta.
O plută trebuie construită cu o capacitate de încărcare mult mai mare decât greutatea
pasagerilor şi a bagajelor care se urcă pe ea. De exemplu, o plută alcătuită din două butoaie goale de 50
l/buc de-abia poate suporta greutatea proprie plus un om de 80 kg.
Nu construi o plută pătrată. Pluta cu vârf este mai uşor de condus şi de mişcat. Din multe
puncte de vedere forma cea mai bună este dreptunghiulară. Pluta pentru o singură persoană ar trebui să
aibă cam 1,50 m lăţime şi 3-3,50 m lungime, făcută din buşteni sau trunchiuri cu grosimea de aprox. 15
cm.
Capacitatea de încărcare a plutei poate fi mărită prin adăugarea sau alipirea unor obiecte care
plutesc bine . Rotoarele pot fi improvizate din: butoaie, sticle, găleţi; alge, iarbă, stuf uscat -
băgate în saci de plastic - şi legate de plută astfel încât să rămână cu gura afară din apă. Adaosurile
plutitoare se fixează la marginile - nu spre centrul plutei. Componentele plutei trebuie legate zdravăn
împreună cu sfoară, corzi, sârmă, liane sau viţe. Flotoarele trebuie legate foarte strâns de plută.
Butoaiele se leagă bine între două prăjini paralele.
O plută din trunchiuri de copac va avea un strat inferior, alcătuit din majoritatea buştenilor
groşi, şi un strat superior de traverse din câţiva buşteni mai subţiri. Lemnul pluteşte foarte bine, dar:
- Caută şi foloseşte o esenţă uşoară;
- Verifică mai întâi capacitatea de plutire a fiecărui trunchi;
- Nu folosi copaci mari.
Dacă găseşti bambuşi, pluta este uşoară şi simplu de făcut.
Pentru a mişca pluta când adâncimea apei este mică, împinge pe fundul apei cu o prăjină
(preferabil cu o crăcăna la capăt). Dacă adâncimea este mare, trebuie să vâsleşti său să padelezi. Vâsla
sau padela se poate improviza dintr-o creangă cu un capăt mai lat, sau dintr-un băţ la capătul căruia se
leagă un obiect lat (de exemplu un capac de oală).
O pânză pătrată agăţată pe un catarg improvizat va împinge o plută cu vârf aproximativ în
direcţia vântului.

vineri, 16 decembrie 2016

Eruptia vulcanica -fugi,indeparteaza-te


Eruptia vulcanica

Pe glob sunt peste 1500 de vulcani activi, amplasaţi în zonele geografice cele mai expuse şi la
cutremure. În afară de vulcanii activi, cunoscuţi şi bine supravegheaţi, în fiecare an câteva zeci de
vulcani consideraţi „adormiţi" (inactivi timp de 50-10000 ani) se activează pe neaşteptate - de exemplu
Vezuviul, Etna - Italia, Mount Rainier - SUA, La Soufriere - Guadelupa, Popocatepetl - Mexic,
Auvergne - Franţa. Vulcanii îşi înteţesc activitatea înaintea unei erupţii majore.
Semne prevestitoare sunt: mirosul sulfuros, încălzirea râurilor; ploaia acidă (pişcă la nas,
piele); vibraţiile solului, minicutremure; trâmbele de aburi; zgomote puternice din vulcan sau din
interiorul pământului.
Pregătiri: când apar semnele prevestitoare - fugi, îndepărtează-te. Nu aştepta
- mai târziu vor apărea probleme de transport, traficul va fi aglomerat. Atenţie când te
evacuezi cu automobilul: cenuşa face şoseaua alunecoasă, chiar dacă nu o blochează. Evită drumul care
merge printr-o vale -în care ar putea să apară şi un torent de noroi.
Când vulcanul erupe:
Lava (rocă topită, incandescentă, semilichidă) striveşte şi îngroapă orice întâlneşte în drum.
Lava îşi continuă mersul fără oprire până ajunge la fundul unei văi, sau până se răceşte şi se solidifică.
Dar lava reprezintă pericolul cel mai mic pentru oameni. Orice om valid poate fugi mai repede decât
majoritatea scurgerilor de lavă incandescentă.
Proiectilele aruncate de erupţie au dimensiuni variabile - de la mărimea unei pietricele până la
bucăţi uriaşe de lavă, care pot ajunge la distanţe foarte mari de crater.
Cenuşa vulcanică rezultă din fărâmiţarea rocilor aruncate prin crater, într-un nor de abur şi
gaze. Abrazivă, iritantă, grea, volumul şi greutatea ei pot cauza prăbuşirea acoperişului caselor,
strivirea recoltei, blocarea căilor de comunicaţie şi râurilor. Cenuşa vulcanică poate acoperi o zonă
chiar şi mai mare decât proiectilele. Împreună cu gazele toxice, poate afecta plămânii copiilor,
bătrânilor, suferinzilor de boli respiratorii. Persoanele sănătoase se pot intoxica numai în imediata
apropiere a craterului, unde concentraţia gazelor toxice este mai mare.
Dar cenuşa vulcanică amestecată cu apă poate produce o ploaie de acid sulfuric şi alţi acizi, cu
o concentraţie suficientă pentru a irita sau chiar arde pielea, ochii, membranele sensibile.
Când fugi din apropierea unei erupţii, acoperă-ţi capul cu o pălărie groasă sau o cască de
protecţie. Acoperă-ţi faţa, nasul, gura cu o mască improvizată dintr-o cârpă udă, mai bine cu o mască
industrială de praf, ca protecţie contra gazelor otrăvitoare, a căderilor de cenuşă şi a ploii care o
însoţeşte de obicei. Poartă ochelari de protecţie etanşaţi pe faţă, în jurul ochilor - ca cei de ski, nu din
cei obişnuiţi. Îmbracă-te cu haine groase. Când ajungi la adăpost, în siguranţă, dezbracă-te şi spală cu
multă apă pielea expusă şi clăteşte ochii cu apă curată. Dacă te afli mai departe de vulcan, s-ar putea să
nu mai fie obligatorie evacuarea.
Sfera de foc: ca urmare a erupţiei pot apărea „mingi" uriaşe alcătuite din gaze incandescente
amestecate cu praf sau cenuşă, care se rostogolesc la vale pe pantele vulcanului cu viteze de peste 150
km/oră. Dacă te afli în calea unei sfere de foc şi nu te poţi refugia iute într-un adăpost subteran, îţi
rămâne o singură şansă de scăpare: să te scufunzi sub o apă şi să-ţi ţii respiraţia 1/2 -l minut, când
mingea trece peste tine.
Torentul de noroi: erupţia vulcanică poate topi gheaţa şi zăpada de pe munte, producând un
torent glaciar. „Râul" se amestecă cu pământul antrenat şi formează un şuvoi de noroi denumit „lahar".
El curge cu viteze de până la 100 km/oră, distrugând şi acoperind tot ce întâlneşte în cale. Pericolul
apariţiei unui torent sau unor torenţi de noroi continuă să existe chiar şi după terminarea erupţiei
principale.
Un torent poate apărea chiar şi fără o erupţie violentă, vizibilă - de exemplu în cazul unui
vulcan adormit, care produce însă căldură suficientă ca să topească zăpada. Apa rezultată se
acumulează uneori îndărătul unui baraj natural de gheaţă. Este suficientă o ploaie puternică şi barajul se
rupe - dând naştere unui torent.

Sursa:Manual de supravietuire 17.6 -Serban Derlogea

Considerente despre cutremur si modul in care ne putem salva


Cutremurul

Cutremurul vine pe neaşteptate. El nu poate fi (încă) prevăzut de ştiinţă.
Cutremure mici se petrec pe toată suprafaţa globului, dar cele puternice sunt limitate la
anumite zone geografice predispuse la seismicitate. Anual pe glob se petrec cam 140 cutremure
puternice, de gradul 6 pe scara Richter sau peste. Conform acestei scări, un cutremur cu un anumit grad
(7) este de 10 ori mai puternic decât altul cu un grad imediat inferior (respectiv 6). Un cutremur de
gradul 5 degajă o energie echivalentă cu explozia a 10 kt explozibil.
Înaintea unui cutremur puternic se petrec de obicei câteva tremurături mai slabe, urmate de o
linişte (pauza seismică). Adeseori zgâlţâiturile prevestitoare nu sunt simţite de oameni. În schimb,
animalele se comportă neobişnuit în ajunul unui cutremur: devin foarte atente, încordate, gata de fugă.
Pregătiri: ascultă comunicatele de la radio; întrerupe sau închide racordurile de alimentare
principală cu gaze, electricitate şi apă de la reţelele comunale; coboară obiectele grele de pe rafturile
mai înalte; fixează obiectele grele şi mobilele care ar putea cădea; îndepărtează materialele inflamabile,
explozive sau toxice. Fă provizii de: apă, hrană, o lanternă, o trusă de prim ajutor, un stingător de
incendiu; pregăteşte trusele mici şi mari de supravieţuire  Alege din timp locurile în care teai
putea ascunde şi proteja (sub o grindă, o uşă, o masă rezistentă etc).
Când începe cutremurul: fii calm şi acţionează imediat!
Într-o clădire: stai înăuntrul clădirii, nu fugi afară. Stai departe de geamuri, de oglinzi, mai
ales de ferestrele mari. Locuri bune de stat sunt: un colţ al camerei; în golul uşii (mai ales dacă
deasupra lui este o grindă puternică); la colţurile încăperii; la parter, subsol sau în pivniţă.
Ascunde-te sub o masă sau altă mobilă solidă care oferă protecţie şi asigură un spaţiu de aer în
cazul prăbuşirii tavanului. Nu sta lângă mobile înalte, construite din module.
Scările se prăbuşesc primele. Nu fugi pe scări, nu folosi liftul. Scările ar putea fi pline de
persoane îngrozite. Ascunde-te sub un birou. Nu sări pe geam sau de la balcon.
Dacă te-a surprins într-un magazin: îndepărtează-te de galantare, de rafturile mari şi înalte cu
mărfuri.
Într-un autovehicul: opreşte maşina cât mai repede, dar stai înăuntrul ei - căci vei fi apărat de
obiectele care cad. Ghemuieşte-te sub nivelul banchetei şi vei fi mai apărat dacă pe acoperiş cade ceva
greu.
După ce se termină cutremurul, fii atent la obstacolele căzute pe drum, sau la diversele
pericole nou apărute, cum ar fi: cabluri electrice rupte şi căzute; crăpături sau găuri în sol; drumul sau
un pod slăbit, crăpat, gata să se dărâme.
În aer liber: întinde-te pe sol. Nu încerca să fugi. S-ar putea să fii trântit sau să nimereşti într-o
crăpătură apărută în sol.
Evită aglomeraţia. Nu alerga. Depărtează-te de clădirile şi copacii înalţi. Fereşte-te de căderea
tencuielii, coşurilor, ornamentelor de zidărie. Nu coborî în metrou, în subteran sau în tunel, căci s-ar
putea surpa şi chiar prăbuşi.
Nu te grăbi să intri imediat în casă, în clădire, aşteaptă să vezi ce se întâmplă la o eventuală
replică, la un nou cutremur. Acesta ar putea declanşa chiar dărâmarea construcţiei deja fisurate, slăbite
de cutremurul principal (precedent).
Pe un deal e bine să urci spre vârf. Pantele prezintă pericolul pornirii unei alunecări de teren
-din care să nu mai poţi scăpa. Totuşi, se cunosc şi excepţii: persoane care s-au făcut ghem şi s-au
rostogolit pe sol, „plutind" pe pământul ce aluneca.
Plajele care nu sunt mărginite de faleze sau maluri înalte sunt destul de sigure pentru început.
Dar imediat ce se opreşte cutremurul, urcă mai sus. S-ar putea să apară un val submarin (tsunami) -
mult mai periculos decât orice replică a cutremurului principal.
Păstrează-ţi calmul şi gândeşte-te (repede!).
Când porneşte cutremurul - viteza de acţiune este esenţială pentru supravieţuire. Nu mai e
timp să-i organizezi sau să-i iei cu binişorul pe ceilalţi. Dacă e nevoie, foloseşte forţa ca să-i duci la loc
sigur sau să-i trânteşti la sol.
După cutremur: 
Nu părăsi imediat clădirea - verifică dacă drumul e sigur. Stinge incendiul. Nu folosi un foc
deschis. Închide gazele, apa, electricitatea. La deschiderea uşilor, dulapurilor sau sertarelor s-ar putea
să cadă lucruri dinăuntru.
Curăţă substanţele chimice, toxice, periculoase care s-au vărsat. Nu aprinde chibrituri,
bricheta, aparatele electrice dacă este posibilă o scurgere de gaze. Circulă încălţat. Îmbracă-te
corespunzător anotimpului. Nu lua cu tine lucruri inutile.
Pe drum nu bloca circulaţia rutieră.
Dezastrul unei molime, posibile ca urmare a distrugerii canalizării sau a conta-minării apei şi
descompunerii cadavrelor prinse sub dărâmături, este la fel de mare ca şi cel produs de cutremurul
propriu-zis. Îngroapă toate cadavrele de oameni şi animale. Acţionează pentru asigurarea igienei
personale şi a colectivului. Filtrează şi fierbe toată apa. Înainte de a folosi closetele verifică dacă
sistemul de canalizare este întreg şi în stare de funcţionare normală.
Nu te adăposti în clădiri avariate, printre ruine. Construieşte un adăpost din resturi.
Fii pregătit că pot urma replici ale cutremurului, posibil tot aşa de puternice ca şocul iniţial.

Sursa:Manual de supravietuire 17.5- Serban Derlogea

Adaposteste-te de tornada


Tornada

Tornada este un fel de uragan cu diametrul trombei (vârtejului) la nivelul solului de numai 25
-50 m. Viteza vântului în vârtej atinge 600 km/oră, dar tromba se deplasează cu max 50-65 km/oră.
Este fenomenul atmosferic cel mai violent şi distructiv pe o suprafaţă mică (fâşia măturată pe sol).
Distrugerile sunt enorme. În afara construcţiilor cu structură extrem de solidă, tornada aspiră şi ridică în
aer tot ce întâlneşte. Adeseori clădirile se prăbuşesc ca urmare a diferenţei de presiune între interior şi
exterior. Tornada face un zgomot de motor ambalat la maxim, care poate fi auzit până la 40 km
distanţă.
. Fugi, sau pregăteşte un adăpost.
În timpul crizei: dacă te-a surprins, adăposteşte-te în construcţia cea mai solidă pe care o poţi
găsi.
Preferabil într-un beci amenajat special pentru furtună . Stai lângă un perete
exterior sau în zona întărită a casei (dacă există). Dacă nu există subsol, du-te în centrul parterului, întro
cameră mica, sau adăposteşte-te sub o mobilă solidă. Dar nu sta sub mobila grea sau sub biblioteca de
la etajul de deasupra. Stai departe de ferestre.
Închide toate uşile şi ferestrele pe partea casei de unde vine tornada şi deschide-le pe cele din
partea opusă. În felul acesta împiedici vântul să intre în casă, să salte acoperişul. De asemenea egalizezi
presiunile din interiorul şi exteriorul casei, ferind-o de explozie.
Nu sta într-o baracă, rulotă sau maşină, căci furtuna o poate aspira, sălta şi
arunca în aer.
În aer liber poţi fi lovit de obiectele zburătoare.
Vijelia te poate aspira şi ridica în aer. În schimb, poţi auzi şi vedea tornada care se apropie.
Ieşi din calea ei. Fugi perpendicular pe direcţia ei aparentă de mişcare. Adăposteşte-te într-un şanţ, întro
depresiune, întinde-te pe sol şi acoperă-ţi capul cu mâinile.

Sursa:Manual de supravietuire 17.4-Serban Derlogea

Salveaza-te cand esti surprins de uragan


Uraganul

Este un vânt cu viteza foarte mare (peste gradul 12 pe scara Beaufort) care poate distruge
construcţiile mai slabe şi aduce ploi torenţiale. Apare în zonele tropicale şi poartă diverse denumiri:
hurricane (în Atlanticul de nord, Marea Caraibelor, Pacificul de nord şi sud-vest); ciclon (în Marea
Arabiei, Golful Bengal, sudul Oceanului Indian); tai/un (În Marea Chinei); willy-willy (în nord-vestul
Australiei).
De obicei uraganele apar la sfârşitul verii, când temperatura apei din ocean este foarte ridicată,
dar pot apărea şi în alte perioade ale anului. Aerul încălzit de apă formează o coloană cu presiune joasă,
ca un miez în jurul căruia vântul se roteşte cu viteze de până la 300 km/oră. Sensul vârtejului este
antiorar în emisfera nordică şi orar în cea sudică. Puterea vântului este maximă la o distanţă de 16-19
km de centrul (ochiul) uraganului. Zona centrală, cu un diametru de câţiva km, este liniştită. Uraganul
apare şi se măreşte deasupra oceanului, apoi începe să se deplaseze spre Polul mai apropiat - nord sau
sud. Vântul are viteza maximă pe partea dinspre Pol a ochiului. Forţa unui uragan slăbeşte deasupra
uscatului cu cât se depărtează de mare, de ocean.
Alarmarea: autorităţile şi meteorologii supraveghează uraganele şi anunţă apropierea lor. În
mod normal, nu poţi fi surprins de un uragan. Dar, unele uragane se mişcă fără nici o regulă - aşa că fii
atent la toate comunicatele.
Dacă eşti pe ţărmul oceanului şi nu ai radio, poţi prevedea apropierea uraganului după
următoarele semne: creşterea valurilor; răsărit şi apus foarte colorate; fâşii dense de nori cirus
adunându-se spre centrul furtunii care se apropie; o creştere anormală a presiunii atmosferice, urmată
de o coborâre la fel de rapidă.
Dacă poţi, fugi din calea uraganului, refugiază-te. Alarmarea se face de obicei cu 24 ore
înaintea sosirii lui, aşa că ai destul timp pentru evacuare. Stai departe de ţărmul mării, de depresiuni şi
de malurile râurilor.
Umple rezervorul maşinii cu benzină şi pleacă din zona periculoasă.
Dacă nu poţi fugi, pregăteşte un adăpost, consolidează casa. Acoperă ferestrele cu scânduri.
Ancorează orice obiect rămas afară, neadăpostit, care ar putea fi aspirat sau săltat de vânt. Rezistenţa
unei clădiri la solicitarea uraganului este determinată de rezistenţa şi de integritatea carcasei. Dacă
acoperişul e rupt, smuls sau o fereastră e spartă, vântul şi ploaia pot intra înăuntru şi distrug totul -
acţionând din interior. Când interiorul casei este accesibil intemperiilor, la trecerea uraganului apar
diferenţe de presiune care saltă acoperişul şi dărâmă pereţii.
Dacă te afli într-o clădire solidă, pe un teren mai înalt, stai înăuntru. Călătoria prin uragan este
extrem de periculoasă. Locul cel mai sigur este într-o pivniţă, sub o scară interioară. Nu te adăposti
lângă un horn - căci s-ar putea să se dărâme.
Dacă locuieşti într-o construcţie şubredă, mută-te într-una solidă (într-un adăpost de uragan).
Înainte de a pleca din casă întrerupe toate alimentările de apă, energie şi gaze.
Fă provizii de apă potabilă şi fă-ţi rost de un radio cu baterii. S-ar putea ca furtuna să distrugă
reţelele publice de alimentare cu apă, energie electrică sau alte utilităţi.
În timpul crizei:
- Adăposteşte-te: cea mai bună protecţie este într-o pivniţă. A două preferinţă este un şanţ sau
un tranşeu.
Dacă te surprinde pe câmp descoperit şi nu te poţi adăposti altfel, lungeşte-te pe sol - ca să fii
mai ferit de obiectele zburătoare. Târăşte-te spre partea ferită de vânt a oricărui obstacol mai solid din
calea vijeliei: un pinten de stâncă, o perdea lată de copaci zdraveni. Fereşte-te de gardurile şi de copacii
pirpirii - căci pot fi smulşi sau doborâţi de vânt.
Când vântul slăbeşte înseamnă că a sosit ochiul uraganului, cu liniştea sa temporară. Nu pleca!
In mai puţin de o oră uraganul va reveni, cu vânturi la fel de puternice - dar suflând în sens opus. Când
eşti în aer liber, mută-te pe partea cealaltă a peretelui de piatră sau a perdelei de copaci după care te
adăposteai; dacă în apropiere este un adăpost mai bun - fugi acolo.
Nu merge cu automobilul prin uragan. Caroseria nu te poate proteja de vântul puternic şi de
obiectele zburătoare.
Pe mare, pe o navă: coboară pânzele, închide şi blochează chepengurile, leagă şi ancorează
toate echipamentele.

Sursa:Manual de supravietuire 17.0-Serban Derlogea

Inotul pentru supravietuire




Înotul pentru supravietuire

Se foloseşte un stil care economiseşte forţele: bras, pe o parte, pe spate. Sau, se pot folosi pe
rând aceste tehnici, în orice ordine convenabilă.
Înoată încet şi regulat, cu mişcări puternice, dar niciodată direct contra fluxului, a curentului
sau a vântului: înaintează în diagonală contra lui. Dacă apa este agitată, poate că stilul cel mai potrivit
este pe o parte (se respiră mai uşor).
Dacă sunt valuri, respiră adânc - oricând ai faţa degajată din apă . Nu te extenua
înotând continuu; fă pauze. Dar, NU ceda deloc. Rezistă. Continuă. Păstrează-ţi forţele şi odihneşte-te
des.
Fă pluta pe spate ori de câte ori se poate. Dar când apa este agitată fă pluta cu faţa în jos

Înotul în marea agitată

Sau, calcă apa. Dar las-o pe ea să facă mai multă treabă, adică să te ţină la suprafaţă
(principiul lui Arhimede) - tu doar ţine gura şi nasul deasupra. Dacă nu ai alte preferinţe, mişcă
picioarele ca în stilul bras, iar cu mâinile vâsleşte uşor la suprafaţa apei, sau imediat sub ea.
O vestă de salvare prelungeşte durata de plutire. Dacă vesta e de tipul care se umflă cu două
cartuşe de bioxid de carbon (ca de sifon), descarcă la început un singur cartuş. Două cartuşe deodată
vor umfla vesta foarte mult, ceea ce te va stânjeni la înot.
In apa sărată se poate pluti ore în şir chiar fără vestă de salvare. Dar ajutorul unei perne de aer
sau al unui plutitor improvizat din haine umflate cu aer e oricând binevenit.

Sursa:Manual pentru supravietuire 6.6-Serban Derlogea

miercuri, 14 decembrie 2016

Cum te salvezi daca esti surprins de tsunami



VALUL URIAŞ (Tsunami)

Un cutremur submarin poate produce fenomenul numit Tsunami, adică o serie de valuri uriaşe
cu înălţimea până la 30 m, care se mişcă cu 300 km/h, străbat distanţe imense şi produc pagube
îngrozitoare pe ţărmurile lovite. Nu toate cutremurele produc Tsunami, dar oricare cutremur poate să o
facă.
Dacă simţi vibraţii în sol, depărtează-te de coastă (peste 1 km) şi caută un loc mai ridicat. Nu
există apărare împotriva unui perete mişcător de apă. Fugi cât mai ai timp! Nu încerca să vezi un
Tsunami - căci dacă-i poţi vedea înseamnă că eşti atât de aproape, încât nu mai scapi - doar dacă te afli
pe o înălţime suficient de mare şi solidă deasupra lui.
Tsunami nu este un singur val, ci o serie de valuri. Deci nu te întoarce la locul periculos, pe
mal, după trecerea primului val, căci s-ar putea să te distrugă al doilea sau al treilea.

Cum supravietuiesti daca esti surprins de inundatie



INUNDAŢIA

Poate fi produsă de revărsarea unui râu, a unui lac - ca urmare a unor ploi puternice, uneori
căzute departe de locul revărsării; de revărsarea mării, a oceanului, ca urmare a unui cutremur
submarin, furtună; de ruperea unor baraje sau diguri.
Câteodată torentul sau valul năvăleşte pe neaşteptate, alteori poate fi prevăzut.
Pregătiri: Oricum, nu instala tabăra lângă un râu, pe un teren coborât, ci pe un
pinten de deal. Dacă apa creşte, mută-te mai sus.
Nu căuta să-ţi etanşezi casa ori beciul - pentru rezistenţa construcţiei e mai bine să pătrundă
apa (altfel, diferenţa de presiune între exterior şi interior o poate dărâma).
Pregăteşte rezerve de hrană, haine călduroase, apă de băut - în vase bine închise. Adună o
lanternă, un fluier, o oglindă, cârpe colorate pentru semnalizare, împreună cu o sobă de gătit portabilă,
lumânări şi chibrituri.
În timpul crizei:
- într-o clădire: dacă apa în creştere te surprinde într-o clădire, stai acolo. Eşti mai în siguranţă
aşa decât să pleci pe jos. Opreşte gazul şi curentul electric. Urcă la etajul superior sau în pod. Dacă eşti
obligat să te refugiezi pe acoperiş, amenajează acolo un adăpost. Dacă acoperişul este înclinat, leagă
toate persoanele de un coş sau alt reazem solid. Dacă nivelul apei continuă să crească, pregăteşte o
plută. Dacă nu ai frânghii, rupe cearceafurile.
Părăseşte casa numai în caz de absolută necesitate. Dacă nu eşti silit să pleci -stai în casă sau
pe ea până ce apa scade sau se retrage.
- Viitura: în cazul unei ploi torenţiale urcă, nu sta pe fundul văii sau pe malul apei, nici în
timpul ploii, nici după aceea.
Şuvoaiele de apă amestecată cu noroi şi tot felul de materiale pot să te prindă oriunde, pe
neaşteptate, nu numai pe fundul văii, ci şi mai sus. Fugi! Refugiază-te spre înălţime, pe creastă.
Dacă autovehiculul se blochează, părăseşte-1. Apa te poate mătura cu maşină cu tot.
Nu încerca să traversezi o apă curgătoare sau stătătoare decât atunci când eşti sigur că
adâncimea ei maximă nu va depăşi jumătatea roţilor, la înălţimea genunchilor.
Pentru traversarea unei ape foloseşte metodele indicate la
- Pe ţărmul mării: de obicei inundaţia este produsă de o combinaţie de valuri şi flux mare,
amplificate de un vânt puternic. Însă autorităţile vor lansa din timp avertismente şi alarma. Cel mai bun
lucru este să pleci din zona ameninţată.
Acccidente la barajele hidrotehnice: în teorie, autorităţile vor declanşa alarma (un semnal de
sirenă care durează 2 minute şi se întrerupe de 3 ori) pentru calamitate naturală şi vor înştiinţa prin
telefon şi radio toate localităţile din zona ameninţată.
La recepţionarea semnalului de alarmă, populaţia şi animalele se evacuează în cel mai scurt
timp în afara zonei inundabile, în locurile dinainte stabilite pentru astfel de situaţii. Victimele vor primi
primul ajutor, iar asistenţa sanitară pentru populaţie va interveni pentru evitarea unor epidemii.
Cetăţenii trebuie să acţioneze cu calm, ştiind că au suficient timp la dispoziţie pentru salvare
La părăsirea locuinţei se vor lua numai obiectele de valoare şi cele strict necesare; nu
uita să întrerupi alimentarea casei cu gaze, curent electic, apă de la reţea.
În caz că te surprinde apa, urcă-te pe o clădire rezistentă.
După inundaţie: Nu pleca, nu umbla până ce nu eşti sigur că pericolul a trecut.
Poate mai vin şi alte viituri sau furtuni.
Hrana nu va fi greu de găsit, pentru că şi animalele se vor refugia tot spre înălţime. Atenţie
însă: animalele speriate de apă pot deveni periculoase.
Apa de băut poate fi mai greu de găsit, căci cea din apropiere este murdară, contaminată.
Pentru băut foloseşte apa de ploaie şi fierbe apa din alte surse.
Când apa se retrage, lasă în urma ei distrugeri, resturi, cadavrele victimelor. Apa rămasă este
poluată. Pot apărea boli sau molime. Nu mânca nici un cadavru sau alte resturi (arde toate
mortăciunile), fierbe şi dezinfectează orice apă înainte de a o folosi.
Unele produse vegetale pot scăpa şi pot fi bune de mâncare; la fel păsările.

vineri, 2 decembrie 2016

Chris Gilette


Chris Gilette
Traducera textului cu ajutorul Google traducere(Traducerea de slaba calitate)
Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/trailblazers/bios/chris-gillette/
Redactarea textului-Ghe Nica

Chris Gilette este un entuziast  handler de animale de prada mari .O zi tipica de munca pentru Chris ar fi in apa cu aligatorii sau cautand  vipere in jungla.Aceste activitati  fiind o mare pasiune mpentru el. A avut intotdeauna o mare atractie pentru animale galagioase precum si pentru fotografierea faunei salbatice.Are  licenta  in studii de mediu. Foloseste anii sai de experienta in lucrul cu animalele periculoase  pentru a localiza fauna salbatica si a realiza fotografii de foarte aproape.  Se foloseste doar de maini ignorand alte unelte necesare in lucrul cu animale salbatice foarte periculoase.Pasiunea sa pentru fauna salbatica il face sa caute creaturile cele mai periculoase.
Inoata in afara custii langa rechinii albi, saruta o cobra pe cap si deschide gura unui crocodil de 6m.Cu toata experienta sa ,recunoaste ca accidentele sunt inevitabile,iar el este constient de riscurile la care se supune,A fost muscat de aligatori si de rechinii taur. El crede ca cel mai important lucru este sa fie calm ,logic chiar atunci cand un aligator iar strivi mana.In cazul in care nu prinde aligatori sau efectueaza misiuni in jungja,Chris isi petrece timpul  explorand mlastinile din Florida , aplicand abilitatile sale in fotografierea faunei salbatice

miercuri, 30 noiembrie 2016

Gary Humphrey


Gary Humphrey
Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/trailblazers/bios/gary-humphrey/
Traducerea din limba engleza s-a facut cu Google Traducere
Redactare text-Ghe Nica

Gary Humphrey  s-a inrolat in armata britanica la varsta de 20 de ani. A servit 17 ani in Marina Regala  apoi in Fortele Speciale Britanice ,unde a dobandit  abilitatile de supravietuire 
in cele mai ostile medii din lume (regiunea arctica,desert,jungla ) Ca instructor in Tehnici de dupravietuire ,s-a ocupat cu pregatirea recrutilor  Fortelor Speciale .
Acum Gary folosinduse de experienta sa vasta ,conduce expeditii stintifice ,efectueaza  misiuni de securitate  si de protectie a unor productii de televiziune (Top Gear,Robin Hood )
Este angajat  ca bodyguard  de catre multe vedete  (Matt Damon,Anthony  Bourdain ) Gary a avut numeroase aventuri : lupta cu o anaconda  de 12 m,supravietuirea timp de o saptamana  numai cu apa procurata prin distilarea frunzelor de vita de vie ,a mers cu bicicleta de la Amazon pana in Chile ,a mers cu snowmobilul pana la Polul  Nord magnetic ,a navigat printr-un uragan ,a facut autostopul de la Cape Town pana la Nairobi. Este pasionat si un profesionist desavarst in tot ceea ce face.Este foarte exicent cu cei cu care lucreaza in diferite misiuni. Este predispus sa-si asume riscuri personale atunci cand este nevoie .Gary  ridica mereu moralul celor cu care lucreaza atunci cand le este greu. Este intotdeauna o prezenta carismatica,Indiferent unde se gaseste in lume isi face timp pentru o cana de ceai,aratand ca situatia este sub control.

Dispozitiv pentru aruncat sulita si varfuri de sulita


Carlige improvizate pentru pescuit


Codul de semnale sol-aer si Morse


Confectionare furci si mincioc pentru pescuit


Confectionare arc si prastie


Lat la vizuina


Folosirea latului constituie branconaj si se pedepseste de lege !

Dispozitive pentru gatit


Confectionare obiecte in bushcraft (Pluta,sanie,opinca )


Cuier din lemn pentru prinderea vaselor


Cofectionare vesela din lemn pentru supravietuire